Lectia Zero

CUNOAŞTEREA ACTIVITĂŢII DE COBORÂRE A CANIOANELOR

Psihologie
Se recomandă practicarea acestui sport avâd cunostinţele de bază şi cu luarea tuturor măsurilor de siguranţă necesare precum şi cunoaşterea principalelor riscuri pe care le implică coborârea unui canion.

TERMOREGLAREA
Din punctul de vedere al temperaturii, corpul uman este homeoterm, temperatura sa fiind menţinută constantă. Acest fenomen este foarte activ în coborârea canioanelor datorită unui consum de energie mai ridicat.

HIPOTERMIA
Este un risc permanent ce poate apărea pe parcursul coborârii unui canion. Condiţiile acvatice antrenează o răcire a corpului ceea ce determină reacţiile psihologice ce  duc la limitarea schimburilor prin vasoconstricţie. Este deci imperativ obligatorie dotarea cu echipament izotermic complet (neopren cu cagulă). De asemenea, este necesarea menţinerea organismului activ şi evitarea imobilităţii prelungite.

HIPERTERMIA
Combinezonul de neopren blochează evaporea transpiraţiei, respectiv eliminarea căldurii în exces a corpului. Trebuie astfel evitată purtarea neoprenului în marşul de apropiere, la deplasarea pe porţiunile canionului care sunt lipsite de apă. Este utilă desfacerea vestei de neopren pe porţiunile uscate ale canionului.

DESHIDRATAREA
Activitatea în sine precum şi purtarea neoprenului favorizează transpiraţia, respectiv o deshidratare accentuată. Acest fenomen determină limitarea capacităţilor fizice. Senzaţia de sete apare datorită deficitului de apă din organism, este deci necesară consumarea unor cantităţi mici şi repetate de apă înainte, în timpul şi după depunerea efortului.

REZERVELE DE ENERGIE ALE ORGANISMULUI
Exerciţiul fizic şi lupta împotriva frigului determină consumarea rezervelor de energie  ale organismului. Este deci foarte importantă pregătirea acestuia, înainte şi în timpul coborârii printr-o alimentaţie corespunzătoare.

Dieta
Alimentatia zilnică procură organismului energia necesară exercitării funcţiilor sale. Aceasta trebuie să fie echilibrată atât cantitativ cât şi calitativ (procentele optime sunt 55% glucide, 30% lipide, 15% proteine) şi însoţită de un aport hidric important.
Coborârea canioanelor este o activitatea ce necesită un efort prelungit într-un mediu acvatic rece. Este necesară astfel creşterea aportului energetic zilnic de glucide cu până la 70% din aportul energetic total.

 ALIMENTAŢIA ÎNAINTEA COBORÂRII CANIONULUI
Se recomandă consumarea unor alimente uşoare, ca: pastele făinoase, orezul, cerealele, şi lichide pentru asigurarea unor rezerve de glycogen şi a unui aport hidric. Aceast tip de alimentaţie trebuie începută cu câteva zile înainte de efectuarea turei de cainoane.     

  
ALIMENTAŢIA ÎN TIMPUL COBORÂRII CANIONULUI
Se recomandă consumarea unor cantităţi mici de alimete uşoare pentru menţinerea nivelului glicemiei, precum şi întreţinerea nivelului hidric. Preparatele cu glucoză adaptate nevoilor unui spotiv îndeplinesc perfect acest rol.

ALIMENTAŢIA DUPĂ COBORÂREA CANIONULUI
Aportul de glucide, lipide proteine şi apă sunt necesare pentru reechilibrarea nivelului energetic din organism.

RECOMANDARE
O alimentaţie echilibrată furnizează organismului necesarul zilnic. Complemenţii nutritivi nu sunt recomandaţi în cazul acesta.

ANTRENAMENTUL
Antrenamentul este esenţial pentru a permite unui practicant să evolueaze pe parcursul unui canion într-un ritm optim şi în totală siguranţă. Pentru început se recomandă un antrenament fizic general cu activităţi precum mersul, joggingul, mersul pe bicicletă...
Ulterior, pregătirea trebuie să includă activităţi specifice precum exerciţii pe coardă, exerciţii acvatice şi coborârea unor canioane mici.
Aclimatizarea pentru temperaturi scăzute - practicarea cu regularitate a unor activităţi ce expun organismul la temperaturi scăzute determină o adaptare potrivită a acestuia.

CONDIŢIILE METEO
Agenţia de Meteorologie furnizează în permanenţă informaţii cu privire la starea meteo, este foarte importantă cunoaşterea acestor informaţii înainte de începerea unei ture de coborăre de canione. Instalarea unor condiţii meteo nefavorabile poate avea consecinţe ce pot pune în pericol chiar viaţa membilor echipei.
Fenomenele ce pot fi determinate de condiţiile meteo nefavorabile sunt: antrenarea unor pietre sau a unor blocuri de piatră la ploi puternice, eliberarea bruscă a unor cantităţi de apă acumulate într-un “bazin versant” consecvent, creşterea duratei de parcurgere a unui canion şi creşterea riscurilor pe care, aceasta le implică (hipotermie, depăşirea orarului şi încheierea nocturnă a turei, etc.).

Totuşi, previziunile meteo nu sunt fiabile 100%, o estimare cu 24 ore înainte are o rată de fiabilitate de aproximativ 80%.

RECOMANDARI PENTRU PRACTICAREA CANYONINGULUI

Pregătiri

Clarificări şi informaţii despre:
-parcursul canionului (marşul de apropiere şi retur, nivel de dificultate tehnică, denivelare, angajament fizic, nivelul apei),
-eventualele ieşiri din parcus, rute de acces suplimentare,
-serviciul de salvare local (salvaspeo, salvamont, poliţie, salvare, pompieri),
-debitul de apă dependent de situarea geografică, altitudine, bazin deversant, geomorfologie, situaţia climaterică (temperatură, precipitaţii, anotimp, topirea zăpezilor, etc.),
-regularizări artificiale a debitelor cursurilor de apă (baraje artificiale pe curs) şi pericolul viiturilor datorate în acest caz creşterii imprevizibile a debitului,
-reglementări locale.
-prevenirea unei terţe persoane despre itinerarul ales şi ora posibilă de întoarcere,
-este interzisă parcurgerea solitară a canioanelor!

Echiparea

Echipamentul individual minim necesar:
-îmbrăcăminte izotermă (neopren complet),
-cască de protecţie,
-încălţăminte bună şi pentru înotul imers,
-ham şi lonje,
-coborâtor opt şi carabiniera de siguranţa,
-vestă de salvare (dacă este necesar).
Echipamentul colectiv:
-coardă având lungimea egală cu dublul celei mai mari verticale din traseu,
-carabiniere cu şurub,
-material pentru amaraje,
-banană flotantă.
Echipamentul de securitate:
-trusă de prim ajutor (cremă antiinflamatoare, bandaj elastic, folie de supravieţuire, comprimante energizante, extractor de venin), brichetă, cuţit, lanternă subacvatică,
-material de urcare pe coardă,
-material pentru reechipări simple,
-coardă suplimentară de salvare (cu lungimea egală cu a celei mai mari verticale).

Parcurgere în siguranţă

Pentru o parcurgere a canioanelor într-o bună securitate trebuie avute în vedere următoarele reguli:
-controlul sistematic al amarajelor,
-echipa trebuie să rămână grupată,
-verificarea continuă a stării şi lungimii corzii,
-atenţie maximă la alunecările sau coborârile ce constituie un pericol de cedere,
-nu se sare niciodată într-o marmită (bazin) fără a verifica în prealabil posibilitatea de a face acest lucru (adâncime, conformaţie, prezenţa corpurilor periculoase- buşteni, stânci, etc.)
-hrănirea şi hidratarea regulată în timpul parcurgerii cu alimente şi băuturi energizante (important în cazul aşteptărilor forţate sau a scăderii temperaturii),
-se vor utiliza semnale clare, convenite în prealabil între membri echipei.

Respectarea şi protecţia mediului ambiant

-a nu se uita că se împarte ambientalul în care îşi găsesc plăcerea şi alţi pasionaţi de canioane (pescari, înotători, turişti, etc.), pentru aceasta nu trebuie conturbate bazinele, este necesară o atitudine conciliantă şi atentă cu cei care preced sau dublează echipa în timpul parcursului,
-paticipanţii trebuie să respecte apa, flora, fauna,
-trebuie recuperate resturile (sac de reziduuri).

Recomandări pentru încadrarea în şcoli şi stagii

Echipa ce se poate încadra este de maxim 8 persoane, monitorul este ajutat de un însoţitor (persoană majoră şi cu o bună experienţă practică),
Acest număr va trebui diminuat în condiţii sigure de practică în funcţie de nivelul de pregătire a participanţilor şi de următorii parametrii:
-debitul râului,
-natura şi aderenţa rocii,
-temperatura apei/aerului,
-morfologia şi conformaţia canionului,
-posibilitatea ieşirii din traseu,
-dificultăţile pasajelor stâncoase străbătute,
-înălţimea marilor verticale,
-lungimea totală a canionului.

Stagiile pentru coborâri canioane

Comisia de Canyoning din cadrul Federaţiei Române de Speologie, organizează şcoli şi stagii cu obiective multiple.
Stagiile se încadrează în două categorii:

A. Stagii de pregătire tehnică

-Iniţiere: descoperirea activităţii şi a mediului,
-Perfecţionare tehnică: autonomie în parcurgerea canioanelor, cunoaşterea mediului,

B. Stagii de formare cadre

-Iniţiator: încadrare şi asistare,
-Monitor,
-Instructor.

Iniţiere: acest stagiu durează 5 zile şi oferă descoperirea în general a tehnicilor specifice şi de deprindere a lor. El este destinat, de asemenea încurajării însuşirii ca pasiune autentică a acestei discipline.

Perfecţionarea tehnică: stagiul durează 6 zile, iar decizia pentru a fi admis este luată fie dacă cursantul a absolvit nivelul iniţiere, fie direct după un test de evaluare. Obiectul acestui nivel este de ameliorare şi perfecţionare a tehnicilor, astfel încât cursantul să poată executa autonom tehnicile de progresie cu un alt coechipier sau conducător de explorare.
Formarea de cadre

Pregătire pentru monitor (iniţiator): acest stagiu durează 7 zile şi este deschis membrilor FRS care au împlinit vârsta d 18 ani. Programul tehnic este unul de perfecţonare, foarte condensat, completat cu noţiuni teoretice şi de formare pedagogică teoretică şi practică. La sfârşitul pregătirii stagiarul este orientat sau nu spre examenul de monitor.          

Examenul de monitor: durează 5 zile, candidatului fiindu-I necesar avizul favorabil după faza de Pregătire. Această etapă cuprinde o formare prin evaluarea cunoştinţelor teoretice pentru activităţile specifice (progresie orizontală, verticală şi acvatică, stăpânirea tehnicilor de recuperare şi auto salvare, aptitudini pedagogice, cunoştinţe genelale). Candidatul evaluat favorabil devine Monitor stagiar fiind titularizat după doi ani de încadrare în cel puţin câte un stagiu agreat FRS pe an.

Brevetul de instructor: condiţiile de acces la acest brevet pentru cursant sunt:
-obţinerea titlului de monitor titular,
-organizarea unui stagiu de Pregătire Monitor,
-depunerea candidaturii şi participarea anuală la un stagiu de omogenizare de 3 zile,
-angajarea în organizarea de acţiuni privind gestionarea de stagii naţionale de formare de cadre,
-studierea şi elaborarea de tehnici acceptate de comisie pentru bunul mers al acesteia.
Brevetul se atribuie de o comisie specializată care analizează angajamentele şi raportul de disponibilitate al candidatului.